O mică povestire bazată pe fapte reale, sper să vă placă
La o adunare de părinți la o școală, profesoara vorbea despre importanța sprijinului pe care părinții trebuie să acorde copiilor lor și le-a cerut ca să se arate
prezenți cât de mult posibil…
Considera că, deși majoritatea părinților muncesc afara, ei ar trebui să găsească timp pentru a dedica pentru copii. Dar profesoara a fost surprinsa atunci când un tată sa ridicat și a spus, cu umilința, că nu avea timp pentru a vorbi cu fiul său nici să-l vadă în cursul săptămânii, pentru că atunci când ieșea la muncă era foarte devreme și fiul său încă dormea iar când venea de la muncă era prea târziu si fiul său dormea deja.
De asemenea, a explicat că trebuia să lucreze mult pentru susținerea familiei, iar din cauza asta, spunea că, acest lucru îl lasă in o stare angoasa pentru că nu avea timp pentru fiul său, si încerca să-l compenseze cu un sărut de noapte buna in fiecare seara când ajungea acasă. Dar, ca fiul să afle de prezența sa, el făcea un nod în plapuma c-el acoperea. Acest lucru se întâmpla religios in fiecare noapte când se ducea să-l sărute. Când fiul se trezea și vedea nodul, știa deodată, că tatăl său a fost acolo si l-a sărutat. Nodul a fost mijlocul de comunicare intre ei.
Profesoara sa emoționat de aceasta istorioara si a rămas surprinsa când a constatat că fiul acestui tătic era unul din cei mai buni elevi din școală. Acest fapt, ne face să reflectam asupra mai multe moduri prin care oamenii se arata disponibili să comunice unii cu alții. Acel tată a descoperit maniera sa, care era simpla dar eficientă. Și cel mai important este că fiul înțelegea, prin acel nod, ce tatăl său
spunea.
Gesturi simple precum un sărut sau un nod in plapuma însemnau pentru acel fiu, mult mai mult decât cadouri, sau prezența indiferenta a altor părinți. Acesta este motivul pentru care un sărut vindeca durerea de cap, genunchiul zgâriat, sau frica de întuneric…
Este important să ne preocupăm cu alții, dar este, de asemenea important ca ei să știe si să simtă acest lucru. Oamenii pot să nu înțeleagă sensul a multor cuvinte, dar știu să recunoască un gest de iubire.
Chiar dacă acest gest este doar un nod in plapumă…
1:50, stau în pat și nu pot adormi, încerc sa mă gândesc la ceva frumos, la vreo idee genială, însă nimic… crierul parca ar avea un troll face în imaginația mea…
(wtf), parcă nu am facut nimic care să-mi soclicite piciorul foarte tare…
, poate îmi va îmbunătăți starea…
